O lume nebuna, nebuna de tot...

1. Soferul unui microbuz din Targoviste le spune celor 3 pasagere: "Astăzi o să muriţi cu mine, vreau să fac o lume mai bună" dupa care accelereaza brusc si se baga intr-un gard. Nimeni nu a murit, soferu e dus la analize psihologice. (n.a. Cum Cristos sa faci asa ceva???)

2. Un copil de 2 ani din Olt moare dupa ce pica in butoiul cu apa din curte.

3. Dupa tragedia din Muntenegru, istoria se repeta de data asta in Italia... cel putin 39 de oameni or murit dupa ce autobusu o picat in rapa.

4. Un elicoper cu 6 oameni pica in Mures. 5 mor, 1 supravietuieste naiba stie cum...

5. Cireasa de pe coliva o reprezinta accidentul din Spania, unde un tren care rula cu 190 km/h (stati calmi, in Romania nu se va intampla asta... VECI) deraiaza pt ca mecanicul de locomotiva vorbea la telefon, fiind si putin trosnit... Statistica:78 morti, 178 raniti (dintre care 81 in spital ->31 in stare grava)


Asta e rezumatul stirilor vazute in ultima saptamana... bai, mi se pare mie sau a innebunit lumea? Toate stirile au ca vinovati oameni, nu utilaje, nu furtuni sau alte obiecte cosmice...

Concluziile le trageti voi...eu ma pun sa revad concertul Rammstein din turneul asta, ca sa pot vedea si eu ceva, ca la Rock the City nu am fost suficient de inalta sa vad ceva din Golden Circle, si nici nu am fost atat de masochista sa-mi fac loc in primul rand ca sa simt cum se scurge fiecare farama de viata din mine din cauza aglomeratiei, caldurii si agitatiei aferente. macar s-a auzit bine de unde stateam eu...

never say never!

Acum vreo 6 ani am vazut un film care vorbea despre puterea gandului, despre cum face Universul ca tot ce-ti doresti sa se intample, cu conditia sa-ti doresti suficient de tare. Secretul era ca atunci cand iti doresti ceva sa o faci gandind intr-o maniera pozitiva. De atunci am aplicat metoda de nenumarate ori, si a functionat.
Ce nu am realizat era ca mai des decat credeam spuneam si lucruri gen "eu nu o sa fac niciodata X lucru", "eu niciodata nu am facut Y lucru si nici nu o sa-l fac", si am tinut-o asa 23 de ani. Partea proasta e ca intre 2 zile-cativa ani de cand declaram cu atata vehementa ca "departe de mine-acest gand"...bai, al dracu... eu faceam exact opusul.
Astfel, cam fiecare promisiune pe care o facem, reusim la un moment dat sa o incalcam, indiferent ca e vorba de promisiuni facute cu voce tare unor oameni dragi sau, si mai rau, promisiuni pe care ni le facem noua insine.
Suna mult mai bine "o sa-ti fiu fidela" decat "nu o sa te insel", "incerc sa fac sa fie bine, incerc sa reusesc" decat "nu mai pot!", "trecem noi si pe asta, doar sa avem rabdare" decat "m-am saturat!nu mai vreau", "iti mai dau o sansa"decat "nu mai am ce vorbi cu tine!".
Exemplele pot continua la nesfarsit. Si e trist! pentru ca, pe langa tristetea pe care o resimti vazand dezamagirea din ochii omului in fata caruia ti-ai incalcat promisiunea, mai e si vinovatia pe care o simti in momentul in care te pui in pat, tu cu tine si poate doar atunci realizezi cat de grav ai comis-o.
Momentul in care te pui in pat este esential. Atunci tragi linie peste ziua respectiva, atunci cantaresti tot ce ai zis/ai facut, iti amintesti tot ce ti s-a spus. Daca totul merge bine, iesi pe plus, poti dormi linistit si ziua urmatoare incepe in forta!
Dar cand iesi pe minus...atunci incepe distractia! Si stai, si te macini, si te intrebi ce ai fi putut face diferit, de ce ai fost idiot si nu ai facut-o, adormi cu greu (asta in speranta ca reusesti sa adormi), visezi numai tampenii si te trezesti buimac si ziua incepe prost, continua prost si merge intr-un ritm letargic. In momentul ala trebuie sa te ridici, sa te scuturi de praf si sa stai drept. Inchide ochii, respira de 3 ori adaaanc si zambeste. Primele dati vei zambi fals. Daca repeti asta, la un moment dat vei zambi natural si vei observa ca din neant poti continua! Toate greselile, toate promisiunile te-au facut omul care esti acum. invata sa iubesti omul ala! Abia apoi poti iubi oamenii din jurul tau!