For no reason...

Ti-au spus de o mie de ori sa nu te mai gandesti la ea
Ti-au spus sa-ti ridici privirea si sa-ti vezi de viata ta
Si asta ai facut
De viata ta ti-ai vazut
Si nu stiu cum se poate asa
Dar in viata ta e plin de ea

Si cand ploua afara ploua tot ea
Si cand ninge si e ger tot ea e primul fulg de nea
Si cand e soare caldura e tot de la ea
Pentru ca ea are, da, numai ea are

Cele mai frumoase picioare care ti-au calcat inima
Cele mai frumoase buze care te-au mintit vreodata-n viata ta
Cele mai dulci minciuni
Cele mai ciudate minuni

Cele mai frumoase picioare care ti-au calcat inima
Cele mai curate lacrimi care-au curs vreodata-n palma ta
Cele mai dulci minciuni
Cele mai caudate minuni

Ti-au spus de-o mie de ori sa nu te mai gandesti asa

Ti-au spus ca viata ta nu incepe si nu se termina cu ea
Si oricat ai incercat
Pan' la urm-ai aflat
Ca oriunde te uiti, in viata ta
Peste tot e plin de ea

10.000 fists in the air

10.080 to be precise....

Pentru aceasta postare aniversara mi-am recitit blogul, am rememorat tot ce am scris din 2008 pana in prezent. Cu bune, cu rele, cu citate, cu intrebari si raspunsuri. La unele intrebari care nici macar nu pareau ca merita un raspuns am gasit solutii, variante sau posibilitati de a le indeplini. 
S-au schimbat multe si totusi eu nu m-am schimbat atat...da...am crescut, da... m-am maturizat, nu mai visez atat de prosteste, nu mai cred ca lucururile bune se intampla daca astepti, am ajuns la concluzia ca trebuie sa lupti pentru ca ele sa devina realitate. Si lupt, si ma zbat, si totusi sper ca "crestem mari si o sa fie bine". 
Nu am renuntat la visele mele, doar le-am adaptat. Nu am renuntat niciodata la nimic fara sa cantaresc foarte bine optiunile, pentru a nu regreta ulterior deciziile facute.
Esti tu aproape, esti tu departe ce ne uneste ne si desparte...Niciodata nu am simtit atat de bine versurile astea ca acum... Timpul e ucigasul perfect...
Ce e bine e ca nu am repetat greselile trecutului. Recitind, retraind blogul am realizat ca greselile mele au fost dintre cele mai diverse. E bine ca am facut asta la final de an, ca am recantarit tot pentru a stii precis ce sa imi spun la "cumpana dintre ani".....


„Je ne veux pas travailler

Je ne veux pas déjeuner

Je veux seulement l'oublier

Et puis je fume.” Pink Martini Sympathique

Povestile nu mor...

In urma toate-au ramas si-acum pas cu pas ma apropiu de-un cer senin sub care voi bea o cafea neagra pentru ca-mi lipsesti.

Du-ma aiurea si spune-mi ca nu-ti cer prea mult, Eu cant si nu ma opresc, sunt doar jumate de om, alerg sa ma topesc in tine si sa ma-ntregesc...

You could shed my perfect skin cause I care 4 u, I miss you, it's painted on my heart, you can hear my heartbeat, you can have a cigar and take me higher, because since i've been loving you we have better dayz and we sail.

A iubi e ingeresc , din primul moment simteam cum lumea mi-o umpli pentru ca orice razboi e mai usor in doi… I believe when I fall in love with you it will be forever, Forever, amen, ‘till the end of time, yeah! I’m so glad that I found someone to believe in again…

Matematica imposibila...

Da, nu e o zi urata. Da, ploua doar afara. Si mai mult decat orice.. DA, in lumea noastra e mereu inceput de august...
Azi am renuntat la ceva drag mie ... de azi nu mai renunt la nimic! Cu atat mai putin la tine .. cu atat mai putin la noi ...
Azi m-am convins ca nu exista motiv suficient de bun ca sa ma destabilizeze.
Azi m-am convins ca nu e nevoie de nimic in plus... poate in minus cateva sute de km dar atat...
Azi nimic nu s-a schimbat....

Passions, obsessions...

Something Supernatural happened this summer. After a Dark Betrayal everything changed, everything turned out better than i ever expected. My soul got Bleached, my emotions Sailed.

After some Wall was brought down, i saw a whole new World, with so many new toys.

Now everything is cold. I never thought i could ever enjoy this, but wrapped in your arms everything feels so much different. I fell that i have the Code right now, and i'm willing to decipher it, even if this will take ages.

..........................................................................................................................

  

Ametesc

Am un procesor 3105.
In ultimele saptamani am fost spam-ata cu prea multa informatie.
Clachez.
Initial am crezut ca e problema de soft.
Nu stiam ce sa-i fac, ce sa-i dau.
Sistemul meu inceteaza sa mai functioneze.
Initial au dat rateuri perifericele.
Acum sistemul central incepe sa scartaie.
Nu ma pricep la calculatoare, nu stiu ce sa-i fac.

Am gasit ce sa-i dau.
Ii dau atentie, ii dau informatii noi.
Incerc sa o dreg, cum am invatat in atata timp de utilizare.

Am instalat un program nou.
Imi place cum merge.
Nu-s obisnuita cu interfata asta, dar asta face ca totul sa mearga mai smooth.
Programul vechi ruleaza pe fundal ca suport si e bine asa.
A nu se intelege gresit, nu ruleaza in paralel.
Dar se ajuta reciproc, sau mai bine zis ma ajuta pe frecvente diferite.

Cedez.
Imi cedeaza sistemul.
E prea multa informatie dintr-o data.
Incerc sa sortez.
Incerc sa stabilesc prioritati.
Compu nu ma ajuta.
Ametesc.
Maine duc compu in service 24 de ore, sa fie monitorizat de specialisti.
Poate alta e problema.
Poate eu sunt de vina ca nu stiu sa-l ingrijesc cum trebuie.
Poate ca l-am fortat prea mult.
Ametesc.
Vad un black screen...

O lume nebuna, nebuna de tot...

1. Soferul unui microbuz din Targoviste le spune celor 3 pasagere: "Astăzi o să muriţi cu mine, vreau să fac o lume mai bună" dupa care accelereaza brusc si se baga intr-un gard. Nimeni nu a murit, soferu e dus la analize psihologice. (n.a. Cum Cristos sa faci asa ceva???)

2. Un copil de 2 ani din Olt moare dupa ce pica in butoiul cu apa din curte.

3. Dupa tragedia din Muntenegru, istoria se repeta de data asta in Italia... cel putin 39 de oameni or murit dupa ce autobusu o picat in rapa.

4. Un elicoper cu 6 oameni pica in Mures. 5 mor, 1 supravietuieste naiba stie cum...

5. Cireasa de pe coliva o reprezinta accidentul din Spania, unde un tren care rula cu 190 km/h (stati calmi, in Romania nu se va intampla asta... VECI) deraiaza pt ca mecanicul de locomotiva vorbea la telefon, fiind si putin trosnit... Statistica:78 morti, 178 raniti (dintre care 81 in spital ->31 in stare grava)


Asta e rezumatul stirilor vazute in ultima saptamana... bai, mi se pare mie sau a innebunit lumea? Toate stirile au ca vinovati oameni, nu utilaje, nu furtuni sau alte obiecte cosmice...

Concluziile le trageti voi...eu ma pun sa revad concertul Rammstein din turneul asta, ca sa pot vedea si eu ceva, ca la Rock the City nu am fost suficient de inalta sa vad ceva din Golden Circle, si nici nu am fost atat de masochista sa-mi fac loc in primul rand ca sa simt cum se scurge fiecare farama de viata din mine din cauza aglomeratiei, caldurii si agitatiei aferente. macar s-a auzit bine de unde stateam eu...

never say never!

Acum vreo 6 ani am vazut un film care vorbea despre puterea gandului, despre cum face Universul ca tot ce-ti doresti sa se intample, cu conditia sa-ti doresti suficient de tare. Secretul era ca atunci cand iti doresti ceva sa o faci gandind intr-o maniera pozitiva. De atunci am aplicat metoda de nenumarate ori, si a functionat.
Ce nu am realizat era ca mai des decat credeam spuneam si lucruri gen "eu nu o sa fac niciodata X lucru", "eu niciodata nu am facut Y lucru si nici nu o sa-l fac", si am tinut-o asa 23 de ani. Partea proasta e ca intre 2 zile-cativa ani de cand declaram cu atata vehementa ca "departe de mine-acest gand"...bai, al dracu... eu faceam exact opusul.
Astfel, cam fiecare promisiune pe care o facem, reusim la un moment dat sa o incalcam, indiferent ca e vorba de promisiuni facute cu voce tare unor oameni dragi sau, si mai rau, promisiuni pe care ni le facem noua insine.
Suna mult mai bine "o sa-ti fiu fidela" decat "nu o sa te insel", "incerc sa fac sa fie bine, incerc sa reusesc" decat "nu mai pot!", "trecem noi si pe asta, doar sa avem rabdare" decat "m-am saturat!nu mai vreau", "iti mai dau o sansa"decat "nu mai am ce vorbi cu tine!".
Exemplele pot continua la nesfarsit. Si e trist! pentru ca, pe langa tristetea pe care o resimti vazand dezamagirea din ochii omului in fata caruia ti-ai incalcat promisiunea, mai e si vinovatia pe care o simti in momentul in care te pui in pat, tu cu tine si poate doar atunci realizezi cat de grav ai comis-o.
Momentul in care te pui in pat este esential. Atunci tragi linie peste ziua respectiva, atunci cantaresti tot ce ai zis/ai facut, iti amintesti tot ce ti s-a spus. Daca totul merge bine, iesi pe plus, poti dormi linistit si ziua urmatoare incepe in forta!
Dar cand iesi pe minus...atunci incepe distractia! Si stai, si te macini, si te intrebi ce ai fi putut face diferit, de ce ai fost idiot si nu ai facut-o, adormi cu greu (asta in speranta ca reusesti sa adormi), visezi numai tampenii si te trezesti buimac si ziua incepe prost, continua prost si merge intr-un ritm letargic. In momentul ala trebuie sa te ridici, sa te scuturi de praf si sa stai drept. Inchide ochii, respira de 3 ori adaaanc si zambeste. Primele dati vei zambi fals. Daca repeti asta, la un moment dat vei zambi natural si vei observa ca din neant poti continua! Toate greselile, toate promisiunile te-au facut omul care esti acum. invata sa iubesti omul ala! Abia apoi poti iubi oamenii din jurul tau!

Am uitat să strălucesc!

”A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici. Buburuza si licuriciul s-au îndrăgostit si au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că, si-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanța pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză… Si atunci, buburuza si licuriciul au hotărât să se tină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărti. Se plimbau împreună prin pădure si erau foarte fericiți. Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse.Nu mai știa dacă el a lăsat-o de mână sau daca ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur si trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o. Licuriciul era din ce în ce mai trist si i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…Si cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:

- Licuriciule, poate dacă AI STRĂLUCI tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi si s-ar întoarce la tine.

- Stii că ai dreptate ? a spus licuriciul. Eram asa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!”

De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc în asa masură încât uităm cât de valorosi suntem, nu ne mai permitem să ”strălucim”, ca atunci când aveam motive să o facem.Dacă nu mai avem valorizarea exterioară, dacă nu ne este satisfăcută nevoia de a fi utili, ne considerăm lipsiti de valoare. Uneori, durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne îmbracă într-o culoare lipsită de strălucire. Ne cufundăm în apatie, în victimizare, refuzând (de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama) să mai fim văzuti de persoanele dragi de lângă noi.

               

Nu uitati: CEL  MAI  MARE  DUSMAN  AL  OMULUI  ESTE  EL  ÎNSUSI!"

7 mai 2013

In aproape 23 de ani am cunoscut destui baieti si destui barbati. Dar putini Domni. Azi va voi povesti despre unul dintre ei.

E omul de la care am invatat ce inseamna Pink Floyd, Led Zeppelin, Mahavishnu Orchestra, Iron Butterfly, Black Sabbath si altele. E omul de la care am invatat ca sinceritatea e calea spre success, ca cea mai buna minciuna e adevarul.

El mi-a demonstrat ca daca vrei, poti. De fiecare data cand am gresit mi-a explicat de ce, cum, si mai ales cum as fi putut sa fac sa fie bine. Si asta pe un ton enervant de calm. De multe ori as fi preferat sa-mi dea o palma decat sa-mi spuna pe acel ton “M-ai dezamagit” sau “Mi-am pierdut increderea in tine”. Nu mi-a dat nici macar o data o palma si acum realizez ca sigur as fi meritat-o de nenumarate ori  Totusi, nu a facut-o si apreciez asta, pentru ca daca ar fi dat nu l-as fi putut privi in ochi cu aceeasi dragoste dupa. Poate ca as fi ramas cu frustrari, poate ca acum nu am fi avut relatia pe care o avem… deschisa, sincera, fara regrete si asta de fiecare data.

El a stiut sa se bucure cand aveam succes si sa fie alaturi de mine cand esuam. Indiferent de context, circumstante sau program.

Sunt convinsa ca daca nu era el eu nu ajungeam omul care sunt acum. Si sunt mandra nevoie-mare de omul care sunt.

De nenumarate ori “ma intindeam doar” in sufragerie si miraculous ma trezeam in patul meu. O piesa de la Vama spunea “fericirea e cand puiul de om vrea in brate si moare de somn. Fericire e cand tatal tau te invita la el in birou si deschide o sticla de bere, prima bere din viata ta”.

Pentru toate astea si nu numai, iti multumesc!

La multi ani, Tata!